De la poemul “Zeii Greciei” al lui Friedrich Schiller (1788) la discursul “Știința ca profesie” al lui Max Weber (1917), omenirea a trăit mai mult de un secol de dezgolire a naturii de “Zei”, de magie și mister. Vidul astfel creat a fost umplut de structuri lineare de reguli lumești și de matrici anorganice de explicații evoluționiste. Ne-am obișnuit să calculăm, nu să implorăm necunoscutul; să raționalizăm, nu să credem că magia se va întâmpla. Dezvrăjirea lumii (Max Weber) a fost un succes și a însemnat scalare, etichetare și standardizare, deconstruire și fragmentare.

Mișcarea Bauhaus a venit să umple acest gol, gata să viseze și să propună o lume unde meșteșugul era din nou artă, unde dincolo de urzeli de fire era magie, iar dincolo de arhitectură, poezie.

Din păcate rezultatul a fost însă și mai mult reziduu, mai multă industrie, mai multe reguli și mai mult vid.

“Nu deplângem doar resursele naturale și peisajele mutilate, ci pierderea “misterului” în locuri care odată păreau atât de vaste și de neumblate, încât ne pierdeam în ele și, în mod ciudat, găseam alinare, chiar dacă asta însemna o călătorie interioară complexă și complicată. De ce misterul și non-cantitativul sunt atât de reconfortante? De ce avem nevoie să simțim această re-vrăjire în natură și să includem această vrajă în viața de zi cu zi? Cum vom continua să simulăm și să susținem acest proces cu trecerea timpului?” (Abigail Doan, 2020 artist environmentalist și scriitoare).

Astăzi vorbim și ne punem speranțele într-un “Nou Bauhaus”. Dar cum am vrea să fie de fapt? Care este însemnătatea lui pentru lumea noastră actuală? În cadrul acestui nelimitat orizont care este “Metaversul”, certitudinile pe care le avem cu toții sunt natura și propriile noastre corpuri. Iar apoi, avem toate miturile pe care le țesem între acestea, urzelile viselor noastre. Dacă vrem să depășim limitările societății lineare și ale percepțiilor noastre binare, ne găsim, ca într-un bumerang, la nevoia unui reset. Astfel că ne-am pornit să revrăjim lumea.

****

Memento: Transient Flora (Grădina Botanică)

Atunci când atingem sau transferăm obiecte de la unul la altul, avem de-a face cu o contaminare temporară cu flora respectivelor obiecte, viruși, ciuperci, bacterii pe care le împărtășim. Fluxurile se schimbă și se amestecă. Depinde de noi cum păstrăm echilibrul și armonia cu natura înconjurătoare. Transient Flora este o invitație la contaminare.