Aparent amorfă, inertă și claustrofobă, instalația propusă  este construită speculând desenul geometric al  unui singur element central, monumental și acaparator – un copac a cărui substanță lemnoasă ia forma unei suite de paralelipipede combinate. Deși sortit descompunerii el continuă să crească, datorită impulsului vital inițial, asemenea producțiilor cornoase ale epiteliului uman. Conținutul devine ambalaj, organicul devine anorganic, linia sinuoasă devine linie dreaptă, natura devine cultură.