Expoziția ”SINCRONIA”  își propune înainte de toate să fie un demers de transgresivitate psihologică colectivă. Când dar mai ales cum s-a dezvoltat conceptul de sincronicitate în societatea românească? 

Arta este ”oglinda lumii” noastre iar forma pe care aceasta o ia astăzi este o acțiune mentală a gândurilor, tensiunilor și preocupărilor de ieri. 

Artistul nu este un personaj colectiv dar arta lui se poate transforma într-un demers în jurul căruia se poate organiza o colectivitate. 

Sincronicitatea, cel puțin în cazul spațiului românesc, s-a transformat într-o declarație, într-un deziderat de apartenență la un anumit spațiu cultural. 

Mai ales în acest context geopolitic, unde Iașul devine orașul fanion între plăcile tectonice Est-Vest, expoziția “SINCRONIA”  își propune să fie o  declarație, un manifest pentru Libertate, pentru libertatea și diversitatea totală a formelor de expresie.